Concertele Mes Quins

De azi înainte

De azi înainte, Concertele Mes Quins se mută pe http://www.teleschpenker.com. A fost un an extraordinar și vă mulțumim pentru mulțimea concertelor pe care le-am avut. Vom continua să avem chiar dacă nu ne cheamă nimeni.

Concertul din Club A

Club A este un loc special pentru mine și aproape indiferent pentru Ovidiu. În Club A am recitat primele mele poezii. Era în anul 2000, când, sătul de liceu și de constrângerile Brașovului, venisem la București în căutarea culturii și aventurilor culturale. Pe scenuța mică din fundul beciului am stat pe un scaun și am perorat, am declamat, am citit proză, am avut discuții despre literatură. Alături, pe un scaun alb de plastic, ședea viitoarea mea fostă soție și se îngrășa cu bere. Una peste alta, nu-mi pare rău că am divorțat.

De aceea, am fost copleșit de amintiri când am primit o invitație luna trecută de la managerul Clubului A. Ne chema să cântăm un unplugged pe gratis în amintirea lui Florian Pittiș. Ovidiu a zis că nici vorbă. Eu, care sunt cu 12 ani mai mare decât el, mi-am dat seama că nu știa cine e Florian Pittiș. L-am întrebat: așa-i că nu știi cine e Florian Pittiș? El a vrut s-o ardă cool, așa că a zis: termină cu prostiile, însă eu am insistat: bă, așa-i că nu știi cine e Florian Pittiș? El a ținut-o una și bună: că să termin. A continuat s-o ardă cool. Până la urmă așa de tare l-am lucrat că mi-a mărturisit că nu s-a uitat niciodată la Teleenciclopedia.

Spuneți ce vreți despre Club A: că e trist, că e plin de muiști, că e retrograd — totuși acustica e superbă. Chiar dacă Ovidiu acorda chitara pe scenă iar eu eram la toaletă, puteam să comunic cu el chiar și în șoaptă și tot ne auzeam. Așa ceva e rar.

Cei 12 oameni care au venit au umplut hruba până la refuz. Cântecele noastre au fost ceva mai line și mai nostalgice, chiar dacă până la urmă n-am făcut unplugged așa cum am promis. Ovidiu are chestia asta, zice că face unplugged și pe urmă vine cu stația de acasă. Cât despre mine, eu am făcut unplugged. Două zile n-am putut să vorbesc, așa de tare a trebuit să zbier.

Aș dori pe această cale să mulțumesc conducerii Club A, lui Adi Șaibă sau cum îl cheamă pe patron, văduvei lui Florian Pittiș care ne-a adus chec și nu în ultimul rând firmei Romradiatoare pentru tot sprijinul acordat.

Sunt artist electronic: ce program să folosesc?

Preambul: Dacă vreți să faceți muzică, alegeți un moment al zilei când nu vă bate nimeni la cap. Trageți perdelele, încuiați-vă în cameră, stați pe covor și relaxați-vă. Apoi răspundeți la o primă întrebare: am nevoie cu adevărat să fac muzică? Dacă răspunsul este DA, mai gândiți-vă o dată. Poate că a două oară răspunsul va fi NU. Dacă și a doua oară e tot DA, atunci puteți să vă apucați de făcut muzică.

Deci ce programe să folosesc pentru a face muzică pe calculator?

Depinde. Există multe programe. Unele fac muzică electronică, altele cha-cha-cha, altele muzică coreeană sau muzică clasică. (Diferența dintre muzica electronică și muzica clasică e că muzica electronică nu are cor.) Majoritatea acestor programe pot fi accesate la diverse adrese de internet, ca de pildă programemuzicale.ro, facemnumaimuzica.net, piuialaelectronica.org etc. La unele e bine să puneți înainte de adresă „http://”, că altfel nu merge.

Să analizăm pe scurt câteva programe muzicale, iar apoi să vă spun care e cel mai bun.

1. Muziki – e un program specializat pe muzică de cameră. Are generator de violoncel, VST de clavecin, editor superficial, wizzard cu profesor de muzică virtual, șoc electric mediu pentru când falsăm etc. Odată cu CD-ul vine și un covor care să absoarbă sunetele muzicii din cameră.

2. Windows Electronic Music (WEM) – în acest program am făcut primele experimente cu Mes Quins. Efectele se limitează la Volum și Reverb, dar de obicei nu-ți trebuie mai mult. E cel mai eficient program de muzică de lift.

3. Adobe Foley Disaster – așa cum îi spune și numele, e un program de la Adobe care e folosit de artiștii foley ca să facă pași și să înregistreze scârțâieli de ușă. Puncte slabe: nu poți să salvezi. În rest e destul de bun.

Dar în ce program ne facem piesele noi, cei din Mes Quins? Folosim un program al corporației române Teleschpenker care se numește Teleschpenker Ausgezeichnet Musik-Programme, sau mai pe scurt TAMP). Deocamdată TAMP nu e disponibil la vânzare și e adaptat special pentru stilul trupei Mes Quins, dar sperăm să-l comercializăm într-o versiune ceva mai facilă, pentru DJ. Iată cum arată. Faceți clic pe el să citiți mai bine.

Image

Sper că sunteți ceva mai lămuriți. Mergeți și faceți muzică pe calculator toți. 

Cât costă un concert Mes Quins

O întrebare care se ni se pune des este câți bani cerem pe un concert. În loc să răspund direct, dați-mi voie să vorbesc mai întâi despre aspectul financiar al întregii industrii muzicale românești, și abia apoi să zic și de trupa noastră.

Să luăm exemplul trupei Șuie Paparude. Știu din surse sigure că Michi vrea să fie plătit în hamsii. Sursa mea spune că e din cauza taxelor (n-am înțeles exact). Nu pot spune același lucru despre partenerul său de formație care strigă „nu se aude Ploiești, Iași, Arad etc”. Cred că el ia 15 sau 20 de euro.

Cu băieții de la Holograf, care sunt 13 în trupă, am petrecut o seară frumoasă în urmă cu două veri. Așa am aflat că ei își permit să ceară chiar și 125 de euro pentru toată trupa. De când Dan Bittman și-a pierdut vocea am înțeles că prețul lor a scăzut cu 10 euro și nu-și mai permit să plătească sala de repetiții.

Și Hrușcă e un caz. Eram odată în culise și l-am auzit cum se certa cu organizatorul. Pe lângă pix și tricou, Hrușcă avea dreptul și la un breloc cu Consiliul Județean Timiș, dar organizatorul a insistat că nici vorbă de breloc, așa că artistul a plecat cu coada între picioare. Mie nu-mi place Hrușcă și recunosc că am simțit o oarecare satisfacție. N-a fost frumos din partea mea. Dacă nu-ți place cum cântă cineva – asta e o opțiune personală, dar să te bucuri de răul omului nu e OK.

Marcel Pavel, cel cu voce de aur, e plătit cu 10 lei. Sezonul lui de vârf e prima săptămână din luna octombrie, când primește 10 mii de euro pe concert. După prima săptămână din octombrie primește iar 10 lei. Când l-am întrebat de ce mi-a spus că asta e piața.

Am ajuns și la noi. Mi s-ar părea indecent să spun cât primim. În orice caz, Ovidiu e mai disperat după bani. Grija mea principală când ajung într-un loc nu e să-mi acopăr cheltuielile, nici să mă cazez sau să fac sound check: grija mea e să nu iau păduchi. De aceea, apa caldă și șamponul sunt esențiale pentru mine și costă 5 lei. Restul stabilim după.

PS: e drept că umblă vorba că suntem foarte scumpi, dar asta e din cauză că eu nu știu cât ia Ovidiu. Există posibilitatea ca el să ia foarte mult și să nu spună. Chestii din astea e bine să nu discuți dacă vrei să ai trupă.

Concertul de la Cluj

Țin foarte bine minte concertul de la Cluj din 19 februarie 2012, pentru că în acea zi Steaua a avut meci cu Belarusul. S-a ținut într-un club de hipsteri prietenoși, dar asta e o afirmație tendențioasă, din moment ce în Cluj sunt numai hipsteri. Cu o zi înainte mă certasem cu prietena mea și încă nu-mi trecuse, așa că după ce terminam fiecare piesă o sunam de pe mobil și-i spuneam tot ce-mi venea la gură. Publicului i-a plăcut asta chiar mai mult decât concertul în sine. După reprezentație, două ardelence au venit la mine în culise (poate e prea mult spus culise) și s-au oferit să mă ajute, dar eu n-am înțeles pe moment cu ce anume. Ai zice că ardelencele sunt mai blânde cu mototolii, dar realitatea e alta. Totuși, am obținut o întâlnire pentru a doua zi cu una din ele în grădina botanică, la pavilionul japonez.

Ovidiu făcuse o enterocolită și cu toate astea a cântat ireproșabil, cu spatele drept, ochii închiși și capul dat pe spate. Mie personal mi-a smuls o lacrimă când a ajuns la bravado-ul de pe bridge-ul follow-up-ului de la cover-ul nostru după „Billie Jean”. Imediat ce s-au terminat bisurile a dat fuga la baie și acolo a rămas. După o oră i-am dat un sandviș pe sub ușă și până în ziua de azi îmi reproșează de ce nu i-am dat și apă.

Întâlnirea cu fata nu mi-o mai amintesc, pentru că „am luat la bord”, cum se mai spune în lumea artiștilor. A doua zi am ajuns în grădina botanică foarte mahmur. Sau n-am mai ajuns. E greu de spus. Uneori visez un sân de femeie într-un pavilion japonez. Dacă e o amintire sau doar un vis, asta nu știu.

Cîteva imagini

Să știe și partenerul de formație

Oameni.

Noi murim aici cu concertele noastre și pe voi vă doare la bască. Noi facem muzică și dăm artă și voi nimic. Unde n-am eu o portavoce de 16.000 de wați, să mă audă Bucureștiul.

Către Ovidiu: nu cîntăm destul de tare. Acum știu că ești în Paris, trimis de firmă la nu știu ce meci de șah sau conferință sau training, mă rog, oricum cîștigi de două ori cît mine. De aia zic: cînd ai timp, caută și tu prin Paris un sistem de amplificare de 16.000 de wați, ca să ne audă și pe noi lumea. Am zbierat foarte tare peste lacul Floreasca și am impresia că pe malul celălalt s-au dezbrăcat niște gagici. Totuși, erau mult prea departe ca să fiu sigur.

De aia, cînd te întorci, adu și un binoclu.

Silviu

Concertul din Clubul Homosexualilor

Îmi amintesc de unul din primele noastre concerte. Era prin luna februarie a anului 2009. Primisem o invitație să cîntăm în Clubul Homosexualilor, dar noi nu știam că era club de homosexuali. Doar cînd am început să cîntăm am văzut că erau foarte mulți homosexuali în jur și ne-am prins pînă la urmă că era club de homosexuali, că altfel nu se adunau ei numai ca să ne vadă pe noi.

Pe la ora opt, cînd am făcut proba de sunet, erau foarte puțini homosexuali în club. În primul rînd era sunetistul, un homosexual mic și aproape nesemnificativ, și patronul clubului, un homosexual ceva mai mare și mai important. Noi ne-am dat coate că vezi Doamne ăștia sunt homosexuali. Pe urmă am plecat pe la casele noastre și am revenit în club abia pe la ora 12 noaptea.

Cînd să intrăm în club, ce să vezi – homosexuali peste tot: la intrare, pe culoare, pe pereți, pe lustră. Un homosexual se legăna de un cablu agățat de tavan, dar alt homosexual i-a spus să înceteze c-o să-și rupă gîtul, așa că celălalt s-a dat jos. Concertul propriu-zis n-a fost cine știe ce. Ovidiu a falsat. Un homosexual ne-a zis că falsăm și avea dreptate, dar nu eu falsam, ci Ovidiu. „Una caldă, una rece,” am comentat eu într-o mică pauză între piese. Chestia asta i-a picat tare rău lui Ovidiu, care avea probleme la muncă și efectiv nu mai suporta alte tracasări. A vrut să-mi dea un pumn. Eu m-am ferit, iar el a lovit un stîlp și și-a scrîntit mîna. În consecință a trebuit să cînt singur la chitară, chitară bas, orgă și tamburină.

Am făcut poze, dar nu știu de ce nu s-au developat.

Homosexualii s-au simțit bine și ne-au dat chiar și o bere. După concert am stat de vorbă cu un homosexual tare simpatic, care spunea că se trage direct din Toma Necredinciosul.

Silviu

Bravo trupa Mes Quins!

Felicitări Mes Quins!

Melodia „Electro German” a trupei Mes Quins a fost selectată pentru a face parte din fundalul sonor al concursului de sado-masochism „Cu vîrf și îndesat”, București, ediția a noua.

Plata pentru drepturile de autor s-a făcut în două pîini de la Vel Pitar. Îl rog pe această cale pe Ovidiu, colegul meu de trupă, să mă contacteze dacă vrea să intre în posesia pîinii care i se cuvine. Mie mi s-a stricat telefonul.

Silviu

PS: Ovidiu, dacă nu-ți trebuie urgent pîinea lasă c-o țin eu.

Cîteva imagini